vineri, 28 februarie 2014

Viaductul Caracău

Viaductul Caracău este un viaduct de cale ferată pe tronsonul Miercurea Ciuc Ghimeșjudețul Bacău, dat în folosință la 18 octombrie 1897.

Lucrarile de constructie ale primului viaduct au fost demarate de MAV la data de 11 septembrie 1895. Grinda centrala metalica (semiparabolica cu calea in sus) a viaductului avea o lungime de 102,22 m, iar cele doua grinzi laterale aveau câte 51,36 m. Culeele aveau 3 bolti de 8m spre Ciceu si una tot de 8m spre Palanca. Date fiind dimensiunile destul de mari, s-a luat în considerare varianta executarii pilonilor tot din structura metalica, însa fiindca acestea necesitau multa întretinere ulterioara si erau si mult mai scumpe, ideea a fost abandonata în favoarea unor piloni din piatra. 


Viaductul Caracau

Piatra necesara a fost adusa de pe plan local din cariere deschise în apropierea viaductului in muntii Harghitei. Lucrarile de zidarie au fost executate de lucratori din Italia. În total s-au folosit aproape 10.000 m³ de piatra. Lucrarile de zidarie au fost terminate în octombrie 1896, dupa care s-a procedat la montarea structurilor metalice, in greutate totala de 880 de tone, realizate de uzinele MAVAG din Budapesta. Ridicarea structurilor metalice pe pozitie s-a efectuat cu ajutorul unor troliuri manuale. 

Viaductul Caracau in constructie (1897)

Lucrarile de montaj au fost executate in timp record, viaductul fiind receptionat de MAV în decembrie 1896. Viaductul a fost încercat la data de 1 septembrie 1897 cu un tren format din trei locomotive, 10 vagoane încarcate cu balast si un vagon salon în care s-au aflat personalitatile vremii. 


Viaductul Caracau in timpul probelor (1897)

Viaductul s-a mentinut în aceasta forma pâna în august 1916, când, la intrarea trupelor românesti în Ardeal, 4 din cele 5 viaducte de pe linia Siculeni-Ghimes au fost aruncate în aer de o echipa de genisti bavarezi, printre cele 5 aflându-se si viaductul Caracau. Singurul viaduct ramas intact a fost Ladók, aflat la iesirea din statia Livezi spre Ghimes. 

Deschiderea centrala a fost distrusa in primul razboi mondial

Refacerea viaductului a fost luata in considerare inca din timpul razboiului de catre autoritatile austro-ungare, refacerea fiind proiectata cu trei grinzi demontabile de razboi, tip Roth-Wagner: una de 40 de metri lungime si inca doua grinzi de 30 de metri lungime, care ar fi fost sustinute de doi piloni, tot de tip Roth-Waagner. Datorita instabilitatii solului s-a renuntat mai târziu la al doilea pilon, lungimea grinzii centrale ajungând astfel la 69 de metri. Greutatea totala a materialelor folosite pentru reconstructie a fost de 850 tone. Lucrarile s-au desfasurat pe timp de iarna, fiind terminate pe 27 martie 1917, iar viaductul a fost dat în folosinta pe 28 martie 1917, purtând de data asta numele împaratului Carol I al Austriei. 

Viaductul a ramas in aceasta forma pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, cand, pe data de 6 septembrie 1944 viaductul a fost din nou distrus complet, de data asta de trupele în retragere ale Reich-ului hitlerist. Circulatia dintre Moldova si Transilvania desfasurându-se pe ruta ocolitoare Ploiesti-Brasov, trebuia facut ceva urgent pentru a descongestiona traficul de pe aceasta ruta. 
S-a apelat astfel la construirea unui viaduct provizoriu din grinzi nituite de 10 m pe palee de lemn lânga cel distrus, acest lucru permitând demontarea podului distrus. S-au folosit cca. 3600 mc de lemn si 100 tone de structuri metalice. Constructia podului provizoriu a durat 70 de zile, circulatia fiind reluata pe 12 februarie 1945. 

Iata cum arata viaductul provizoriu din 1945

Pe aceasta data deja exista o hotarâre privind constructia unui nou viaduct. S-au prezentat 12 firme cu 17 proiecte, executarea lucrarilor fiind adjudecata de antrepriza Santiere Generale din Bucuresti. Conform caietului de sarcini, initial viaductul trebuia executat pentru cale simpla, dar ulterior antreprenorul a primit sarcina de la administratia CFR, sa prezinte un proiect si pentru cale dubla, acesta fiind aprobat de CFR. Conform planului noul viaduct avea lungimea de 264 m, înaltimea de 61 m, si o deschidere a boltei centrale de 100 m. La constructia podului au fost utilizate si piesele demontate ale viaductului de razboi Roth-Waagner. Pentru fundatii s-au folosit peste 6500 mc de beton, iar pentru structura viaductului cca. 3900 mc de beton armat. Pentru realizarea boltei s-a folosit un cintru construit din 1200 mc de lemnarie. Constructia viaductului a durat 14 luni, lucrarile fiind terminate pe 12 iulie 1946. Proba s-a efectuat cu mai multe locomotive cu aburi din clasa 50. Inginerii prezenti la fata locului in timpul incercarilor nu au observat nici o anomalie, dupa cum nici nu s-a observat nici o modificare nici dupa cutremurul din 1977, când toate viaductele de pe linie au fost verificate. La inaugurarea noului viaduct, din 10 noiembrie 1946, au fost prezente personalitatile comuniste ale vremii, printre care si Gheorghe Gheorghiu Dej. 



O fotografie din timpul executiei viaductului Caracau

Desi proiectat pentru cale dubla, viaductul n-a avut niciodata doua perechi de sine. Pâna la mijlocul anilor 1990 sinele erau amplasate pe partea stânga pe sensul de mers spre Nadejdea. Atunci, cu ocazia reparatiei partii superioare, linia a fost mutata în centru. În momentul de fata se lucreaza la reabilitarea viaductului, costul lucrarilor fiind estimat la 2.192.000 lei potrivit comunicatului emis la începutul anului de Regionala CF Brasov (in anul 2005). Desi are mai mult de 60 de ani, sa speram ca dupa reabilitare îl vom putea admira multi ani de acum înainte. 

Imre Incze 



O fotografie din timpul executiei viaductului Caracau


O fotografie facuta dupa terminarea viaductului Caracau. 

Langa se observa viaductul provizoriu






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu